DMax – Distracţie maximă

Iubesc biroul meu fără lumină!
Mă simt în el ca vulpea-n vizuină!
Iubesc mobila gri, plină de praf, dulapuri burduşite, hârtii vraf.
Concediul nu-l iubesc defel !
Nici nu mai vreau s-aud de el!
Nu trebuie să dorm! Nu vreau să am odihnă!
De nu muncesc, deloc eu nu am tihnă !
De munca mea sunt fericit, Nimic atâta-n viaţă n-am iubit !
Iubesc computerul fereastră cu scăfârlia lui albastră.
Iubesc sedinţele mai lungi când am în creier cifre, dungi.
Iubesc, vă spun acu’ din nou, să stau o viaţă la birou!
Îmi place munca! Aş munci mai mult în fiecare zi.
Nu vreau salariu! Nu vreau stimă!
Mi-ajunge critica drept primă!”

IT manager starts a new position.

All goes well for a few weeks, then something big breaks. Lots of
pressure. Rooting around in his desk, he finds 3 envelopes. The first
is labeled “Open at the First Crisis”. On a whim, he opens it and the
note inside reads “Blame it on your Predecessor”. He decides to take
this advice and to his surprise, it works like a charm, management is
satisfied, he is given time to fix things.

Citeşte continuarea