CTP – Taxi Instant
-Vine într-o dimineaţă una, stăteam singur la trotuar, şi, pac, deschide uşa, îşi bagă cracii, ciorapi negri, tocuri cui, avea şi servietă diplomat, ochelari fumurii. […] Nu tu liber, nu tu bună dimineaţa, nimic. Zice: Piaţa Unirii. Parcă vorbea la un robot, parcă-mi băga banu-n gură să-i vărs o cafea. […] mă stăpânesc şi zic politicos: pe ce traseu aţi dori să mergem? Nici nu se uită la mine, deschisese diplomatu, care era cu calculator.
– Leptop.
– Aşa, leptop, şi pigulea la el. Îmi recită traseu, rar, ca la idioţi, şi zice: ai înţeles sau trebuie să repet? Hopa, ia uite, bă, Cristolovene, ai ajuns şi cimpanzeu. Am oprit motoru şi i-am zis uitându-mă în parbriz: doamnă, vedeţi chenarul acela argintiu în portiera din dreapta dumneavoastră. În el e o pârghie metalică. Închideţi calculatoru şi cu mâna liberă trageţi uşor spre dumneavoastră pârghia metalică. Apoi împingeţi cu cotu şi vă reintegraţi în circulaţia pietonală. Aţi înţeles, sau vă repet? A început să zbiere, că ea e de la Primărie, că mă aranjează, că o să-mi dau palme singur, că nu mai pup eu taximetrie. M-am întins peste ea, am deschis portiera şi i-am zis: madam, asta e maşina mea, nu a Primăriei, dacă nu cobori instant, iei contactu cu asfaltu.
CTP – Taxi Instant – în Gândul