Cine se trezeşte de dimineaţă râde mai bine

Mama lui Boc cel mic

Din Caţavencu de săptămâna asta:

Pe o stâncă neagră, într-un vechi sătuc, chiar într-o căsuţă, lângă un
pătuc, plânge şi suspină o bătrână mică, care are fiul cât un
puştiulică. Căci la guvernare fiul ei iubit a plecat aseară şi n-a mai
venit. Celularul sună noaptea jumătate. Nu-i semnal, şi totuşi: – Oare
cine-i, frate? – Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit, n-a mai mers
Taromu’ şi n-am mai venit. Sun din Capitală, voi fi premier. M-a numit
chiar Zeus, sunt timonier. Căpi­tan e dânsu’, e ca la armată. Mica mea
oştire fuge sfărâma­tă. Vine criza, foamea, oamenii mă-njur. L-am servit
pe dânsu’, m-a mâncat în cur.

– Ce spui tu, străine? Emil e departe, cică de Băsescu nu se mai
desparte. Am crezut că-i glumă, dar era să mor. L-am văzut aseară la
televizor. Emil e cuminte, nu e derbedeu. De eşti tu acela, nu-ţi sunt
mamă eu! Lasă-mă cu Zeus, fincă omul chel se joacă cu tine cum do­reşte
el. Te-a numit pe tine după Stolojan. Crezi că e pe bune? Te-a luat de
fazan. Am vorbit cu tac-tu, ascultă-l pe moş: după tine vine Leana lu’
Cocoş. Du-te la Bă­sescu, fă-i un ultim sluj, apoi ia Taromu’, să
te-ntorci la Cluj!