Despre burtici
- 25 May, 2009
- Bancuri
Un articol scris de Simona Tache:
[…]
Categoria “Nu e adevărat, eu n-am burtă!”Ăştia sînt ăia care neagă. Nici vorbă să aibă ei aşa ceva. Tocmai au mîncat prea mult.
Şi au băut şi vreo două beri. Sînt balonaţi. Sau e puloverul prea gros. Sau prea larg.
Sau dungile de pe el prea orizontale. Doar cînd beau cîteva beri în plus îşi întreabă
prietenul cel mai bun “Băi, ţie ţi se pare că m-am îngrăşat?”. Sau prietena:
“Auzi, pui, crezi că ar trebui să slăbesc?”.Categoria “De mîine, intru la regim”
Asta poate să urmeze, firesc, după faza de negare. Dacă urmează. Neagă omul ce
neagă (cam vreo cîţiva anişori, aşa) pînă îi pică în mînă o fotografie de cînd era
puşti şi îl loveşte revelaţia: “Hai, să-mi biiip, ia uite ce slab eram!”. După revelaţie,
vine şi decizia lichidării cîtorva kilograme în plus (între 15 şi 20 kg). Începînd de mîine,
de luni, de la 1 octombrie sau – cel mai bine!– de la 1 ianuarie. De obicei, pînă mîine,
pînă luni sau pînă la 1 (octombrie sau ianuarie), se mai adună măcar vreo cinci kile,
da’ nu-i bai, că oricum intră băiatu’ la regim şi în două săptămîni (hai, două săptămîni
juma’) o să fie ca nou. Plus că poate se enervează şi, pe lîngă regim, face şi puţin
sport. Păi, ce, cît de greu poa’ să fie să urci (zilnic!) două etaje pe scări?
[…]