Balada angajatului pe timp de criză
Iubesc biroul meu fără lumină!
Mă simt în el ca vulpea-n vizuină!
Iubesc mobila gri, plină de praf, dulapuri burduşite, hârtii vraf.
Concediul nu-l iubesc defel !
Nici nu mai vreau s-aud de el!
Nu trebuie să dorm! Nu vreau să am odihnă!
De nu muncesc, deloc eu nu am tihnă !
De munca mea sunt fericit, Nimic atâta-n viaţă n-am iubit !
Iubesc computerul fereastră cu scăfârlia lui albastră.
Iubesc sedinţele mai lungi când am în creier cifre, dungi.
Iubesc, vă spun acu’ din nou, să stau o viaţă la birou!
Îmi place munca! Aş munci mai mult în fiecare zi.
Nu vreau salariu! Nu vreau stimă!
Mi-ajunge critica drept primă!”