Semnificaţia câtorva expresii
Imbaierea
Data viitoare cand va spalati pe maini si apa e un pic mai rece decat
v-ati dori, comparati situatia cu modul in care se spalau englezii prin anul
1500. Nuntile aveau loc in general in luna iunie, pentru ca singura baie din an
se facea in luna mai si in prima luna a verii viitorii soti inca miroseau
acceptabil. Oricum, corpul era deja imbibat de “miresmele” transpiratiei si ca
sa mascheze cat de cat mirosul neplacut, miresele purtau in brate un buchet de
flori (de aici a ramas obiceiul buchetului purtat de mireasa!) ; “Cada” era, de
fapt, un butoi mare, plin cu apa calda. Stapanul casei avea privilegiul de a se
imbaia primul, in apa curata. In aceeasi apa urmau la spalat, rand pe
rand, fiii si restul persoanelor de sex masculin din familie. Apoi venea randul femeilor
si, la sfarsit, al copiilor, in ordinea descrescatoare a varstelor. In final,
apaera atat de murdara, incat puteai pierde un bebelus prin ea. De atunci
dateaza la britanici vorba “Nu arunca pruncul odata cu apa in care te-ai
spalat“. Regina Elisabeta I a Angliei a ramas celebra si prin urmatoarea
declaratie, facuta cu mandrie: “Fie ca e nevoie sau nu, eu o data la trei luni
ma spal !”
“Ploua cu pisici si caini” (Raining cats and dogs)
Casele erau acoperite cu snopi de paie sau coceni,
fara scanduri dedesubt.Acoperisul casei era singurul loc in care animalele se
puteau adaposti de frig. Drept pentru care cainii, pisicile si alte vietati mai
mici (soareci, gandaci etc.) se cuibareau in paiele care acopereau casa.. Cand
ploua, paiele deveneau alunecoase si animalele cadeau uneori direct peste
oameni.In acea perioada a aparut zicala “Ploua cu pisici si caini”.Adapostirea
animalelor in acoperis a fost si motivul pentru care s-a inventat baldachinul.
Insecte sau diverse materii fecale puteau murdari asternutul la orice ora.
Cineva a avut geniala idee de a intinde deasupra patului un cearsaf, pentru
protectie…
Farfurii din coaja de paine
Saracii mancau din niste bucati de lemn scobite,
care tineau loc de farfurii. Vasele se mai faceau si din paine foarte veche, din
care se scotea miezul si care rezistau cateva mese bune. Ambele variante de
“farfurii” nu erau spalate niciodata dupa folosire. Painea se impartea intre
membrii familiei, in functie de statutul fiecaruia. Cei care munceau capatau
coaja inferioara, din partea de jos a painii, restul familiei – partea din
mijloc, mai mult miez – iar oaspetii primeau coaja superioara.
Priveghiul
Pentru baut rachiu sau whisky erau folosite cesti din plumb.
Combinatia alcool-plumb fiind atat de toxica incat ii scotea pe multi din uz
pentru cateva zile. Chefliii gasiti intinsi pe marginea drumului erau
considerati morti si pregatiti pentru inmormintare. Inainte insa de a fi
ingropati li se mai dadea o sansa – erau asezati pe masa din bucatarie timp de
cateva zile. Asteptind ca “mortul” sa-si revina – ceea ce se intampla de multe
ori, rudele si prietenii mancau si beau in jurul mesei. Asa a aparut obiceiul
priveghiului.
Salvat de clopotel
Cei care din greseala erau ingropati de vii erau salvati de
un clopotel.Teritoriul Angliei este locuit de multi, multi ani, asa ca, la
inceputul secolului al XVI-lea, a inceput sa fie criza de locuri de veci.
Solutia a fost scoaterea sicrielor mai vechi, depunerea osemintelor in niste
depozite si refolosirea spatiului pentru un mort “proaspat”. La deschiderea
vechilor sicrie s-a constatat ca unul din 25 era zgariat de unghii pe
interior.Dandu-si seama ca unii semeni de-ai lor au fost ingropati de vii,
englezii au inventat un mecanism de salvare a celor ingropati de vii. De mana
“mortului” era legata o sfoara, care, printr-o gaura in sicriu, era
legata la un clopotel, montat langa mormant. Patrulele din cimitir supravegheau
clopoteii. De aici vine vorba “saved by the bell“.
de pe mail 🙂