De sarbatori: jurnalul unui roman din occident
De criză, de dor și de fițe mi-a venit ideea să tai porc de Crăciun, cum
se făcea pe timpuri la mine la țară. Bine, ai mei nu îl tăiau de
Crăciun, ci înainte de Sfântul Andrei, noi nemaiavînd răbdare și nici
prea multe prin cămară să-l putem păsui pînă la Ignat.
După ce mi-am ascuțit cuțitele pe gresia de la baie și am procurat doi
baloți de paie, decorativi, uitați de un vecin în fața casei încă de la
Halloween, m-am pus să caut porc. Prima dată am dat anunț pe internet că
doresc să achiziționez, pentru sacrificare, animal de talie medie, pînă
în 150 de kilograme, dar nu mi-a răspuns nimeni, în afară de un sonat
care mi-a zis că-i plac ideile mele și, dacă vreau, putem să sacrificăm
împreună, mai mulți! Eu cred că toți nebunii au fugit din lume și s-au
ascuns pe internet! Dar divaghez!
Cînd mi-am întrebat colegii la serviciu dacă știu pe undeva un porc viu,
au devenit foarte curioși că ce vreau să fac cu el, că e mare de pet, că
face mizerie multă. Cînd le-am spus că vreau să-l tai, au făcut ochii
cît cepele și m-au luat la rost că de ce. Ca să-l mănînc, de-aia, le-am
răspuns, moment în care și ultimele rămășițe de simpatie, toleranță și
înțelegere pe care le aveau pentru mine au dispărut. Cum să omori un
animal și să-l manînci, așa, ca un barbar? Eh, cînd am văzut eu că ăștia
sunt gata să sune la PETA, am început să le descriu în amănunt
operațiunile specifice, insistînd pe secționarea carotidei și colectarea
sîngelui într-un lighean, de preferință cu smalțul sărit, ca la mama
acasă, în vederea preparării sîngeretelui și mai ales a borîndăului.
N-am știut eu cum se zice în engleză la borîndău, la fel cum nu știu
nici în românește, dar le-am explicat că e un fel de mămăligă din făină
de porumb cu sînge în loc de apă. Cred că vreo trei, mai simțitori, așa,
au dispărut spre baie, iar restul, că acum deja se strînsese tot
compartimentul în jurul meu, să mă asculte, mă priveau cînd cu milă,
cînd cu dezgust. Apoi, zic, pîrlim șoriciul cu paie, sau la butelie,
dacă stăm la bloc, și tăiem urechile animalului, pe care le consumăm pe
loc, cu puțină sare.
Mai trimisei vreo doi la baie, dar i-am dat înainte, fiind conștient că
un alt moment în care să mă asculte oamenii cu atîta atenție nu o să mai
prind, poate, niciodată. După ce epilăm animalul cu flacăra, continui
eu, îl despicăm cu securea sau toporul, ce ne vine la mînă, și scoatem
organele, pe care le fierbem împreună cu capul, în vederea preparării
caltaboșului. Știți, bănuiesc – le-am zis eu degajat –, că pentru
caltaboș se folosește intestinul gros, spălat facultativ și opărit în
apă cu ceapă, pentru mascarea miasmelor naturale. S-a plecat cu grupul
după fraza asta, și am mai rămas cu vreo trei, cei mai tari de înger și
de stomac, cred, de fapt doi, că unul dintre ei era un coreean care nu
pricepe engleză și stă toată ziua cu căștile pe urechi, dar se alătură
oricărui grup și dă din cap aprobator la orice discuție.
Cu restul cărnii, am zis eu mai departe, facem cîrnați, grătare și
sarmale, iar dacă răposatul a fost gras, putem să frigem și o oală de
jumări, așa, de poftă, care să mai taie din tăria băuturii. Eu zic că au
scăpat ieftin totuși, pentru că dacă m-aș fi apucat să le povestesc cum
se fac hot dogii și parizerul pe care le înfulecă ei la lunch, băgam
toată firma-n spital.”
via humor
Ce s-ar fi intamplat daca i-ar fi reusit? Probabil scenariul de mai jos (de data asta, real):
Craciunul nu va mai fi niciodata la fel pentru o comunitate din romani din Chicago, pentru care traditiile de-acasa au insemnat o sperietura grozava. S-a intamplat acum un an de zile, pe 20 Decembrie – de Ignat. Romanii au iesit cu porcul in curtea casei unde au trecut la treaba ca acasa.
Nu s-au gandit insa ca vecinii lor n-au mai auzit asemenea tipete de pe vremea Prohibitiei, cand Al Capone si ai sai dominau strazile. Alertati de zgomote, acestia au sunat la politie, de unde au venit in mare viteza trupele speciale.
Membrii SWAT au fost ingroziti cand au gasit o baie de sange in curtea romanilor. Unul dintre ei injunghia porcul, altul colecta sangele intr-un lighean, iar un al treilea parlea carnea cu o butelie si o lampa cu gaz. Scene care i-au dus pe politisti cu gandul la ucigasi in serie, nu la romani cu pofta de soric.