Cine se trezeşte de dimineaţă râde mai bine

Pene şi curcanul

Plecat-a nouă din garaj,
Maşina Renault 10,
Cu neamul meu într-un voiaj,
Pân’la Pârâul Rece.
Eu luasem în acest sezon
Şoseaua în arendă
Şi cu viteză de-avion
Goneam spre o amendă.

Din câmp, din case şi copaci,
Vedeam doar linii hâde
Şi mă priveau ai mei buimaci
De parcă eram gâde.
Aşa îmi spuse, mai târziu,
Cumnatu’Vasilică,
Un ăla slab şi pirpiriu,
Ce dârdâie de frică.

Oricine-n cale ne vedea
Zburând ca o nălucă,
În gândul său filozofa:
– Se duc şi sunt pe ducă!
Iar la o margine de sat
Un tip cu depanarea
Oprit pe loc, m-a întrebat:
– Să nu anunţ Salvarea?

– Cu zile mergeţi, dragii mei
Şi să veniţi cu zile!
Ne murmurau bărbaţi, femei,
Din automobile,
Iar eu, la rândul meu, strigai
Lăsându-i gură cască:
– Motorul are zeci de cai
Şi toţi vor să gonească!

Crud e când ies de pe tăpşan
Şi îţi răsar în faţă,
Trei gâşte mari şi un curcan
Sătui de-atâta viaţă.
Trecui prin cârdul lor grăbit,
Abia strunind volanul,
Că- n Renault au poposit
Şi Pene şi Curcanul.

Ura!! ‘Nainte, tot aşa,
Dar iată printre pene,
Un falnic plop spre noi venea,
Ca tauru-n arenă.
Văzându-l cât e de rebel
Şi caută pe dracu’,
Am vrut să trec şi peste el,
Dar s-a opus copacul.

Târziu, când ochii i-am deschis
Acolo în ţărână,
Părea maşina-mi gri închis,
Acordeon cu frână.
Când m-am trezit, iar din leşin,
Cu capul cât ceaunul,
Aveam o coastă mai puţin,
Ca şi Adam, străbunul.

Ah! Dare-ar Domnul să-mi îndrept
Maşina şi volanul,
S-ajung acasă , şi întreg,
Şi să-mi mai văd şi neamul.
Voi merge vesel în voiaj,
În goană ca bolidul
Şi nu mi-e frică! Am curaj!
Că o să iau rapidul.

One Comment