Cine se trezeşte de dimineaţă râde mai bine
Vine Ion acasă de la oraş şi zice către Maria, hotărît:
– Marie, stinge lumina, trage perdelele şi în pat iute.
– Mă Ioane, da’ mai am de lucru.
– Dac-am zis, am zis!
Vede Maria că n-are încotro, se conformeaza. Se pune şi Ion în pat, trage plapuma peste ei şi zice:
– No, acum Marie, să-ţi arăt ce ceas cu fosfor mi-am cumpărat.
Ion vine acasă şi o vede pe nevastă-sa în pat cu cel mai bun prieten al lui, Gheorghe. Îngrozit, spune:
-Mă Gheorghe, eu n-am încotro… dar tu?!
Întorcându-se de la coasă, badea Gheorghe îl vede pe Ion cu un cercel în ureche, mergând pe uliţă.
– Da’ bine mă, Ioane, tu porţi cercel, mă?
– No, d’apai…
– Mă Ioane, da’ te credeam om serios…
– No……
– De când ţi-oi pus tu cercel, mă?
– D’apăi de când l-o găsit Maria în patu’ nost’…
Ionel si Marioara erau amandoi pacienti intr-un spital de boli mintale. Intr-o zi,
pe cand se plimbau pe langa piscina spitalului, Ionel a sarit brusc in apa, a inotat
pana la fund si a ramas acolo. Marioara a sarit repede sa-l salveze. A inotat si ea
pana la fund si l-a scos pe Ionel din apa. La auzul acestei fapte eroice, asistenta
sefa a ordonat ca Marioara sa fie externata din spital, deoarece o considera acum
stabila mintal. Asistenta s-a dus la Marioara sa-i dea vestea si i-a spus:– Marioara, am o veste buna si una rea. Vestea buna este ca vei fi externata; din
moment ce ai fost capabila sa reactionezi in mod rational la o criza si sa salvezi viata
unui alt pacient, am ajuns la concluzia ca fapta ta dovedeste o deplina sanatate
mintala. Vestea rea e ca Ionel, pacientul pe care l-ai salvat, s-a spanzurat cu
cordonul de la halat in baie. Imi pare nespus de rau, dar a murit.Marioara raspunse:
– Nu s-a spanzurat. L-am pus eu acolo sa se usuce. Cand pot deci sa merg acasa?
Ion, pe patul de moarte:
– Marie, io amu ma duc, mult nu mai am, da’ vreu sa stiu si eu: m-ai inselat tu vreodata?
– Apai ma, Ioane draga, io ti-as zice, da’daca nu mori?!