Permisul auto
de Dan Puric
Dumnezeu, iubindu-ma, ma tot pune la felurite incercari, ca sa nu ma plictisesc.
Asa a fost si cu soferia. Ne-am luat si noi masina.
Atunci mi-a zis sotia ca ar fi bine sa-mi iau permis si eu, ca cine stie, s-ar putea sa fie nevoie vreodata sa sofez.Pentru mine, lucrul asta a venit prea tarziu, si m-am dus la prima lectie de soferie cu emotii de liceean, la un PECO, unde trebuia sa ma intalnesc cu instructorul.
Tremuram rau pe marginea trotuarului, ca la bacalaureat, si il asteptam. Cel mai bun lucru era ca omul nu ma cunostea. A venit cu o Dacia de pe vremea lui Ceausescu, careia, cand i-a pus o frana, chiar in fata mea, i-au sarit suruburile pe jos. Le-a adunat
tacticos si le-a pus la locul lor, ignorandu-ma.Era mecanicul absolut, la intalnirea cu imbecilul absolut.
Locul mortului
Nea Ilie era plin de vaselina si avea un fes slinos pe cap. M-a citit din prima, si-a dat seama cu cine are de-a face.
Daca m-ar fi cunoscut, mi-ar fi spus: ‘Vai, maestre, ce onorat sunt sa va fiu eu instructor!’
Cand mi-a zis, fara sa se uite la mine: ‘Ba, asta e cheia!’, am inghetat.
‘Fii atent, a continuat el, ambreiajul este tata, frana este mama, iar acceleratia este copilul tampit care alearga pana ce da cu capul in prima masina.’Absolut genial!
Apoi imi spune scurt: ‘Treci in locul meu!’
Eu, speriat: ‘Lasa-ma, nene, ca n-am mai pus in viata mea mana pe asa ceva…’
El: Ba, tu nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa te conduca toti tampitii?
Si atunci m-am gandit sa strig si eu la poporul roman:
Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa fii condus de toti tampitii?
Era o adevarata resuscitare, domnule!
Si imi tot repeta: Hai, hai, invata sa conduci!
Ceea ce a urmat a fost incredibil. M-a scos direct in trafic.
Si eu trebuia sa am mana pe volan, pe chei, pe schimbatorul de viteze, trebuia sa ma uit in cele doua oglinzi, dar si in ochii lui.
Unde te duci, maaa? Nu vezi unde ma bagi? O calci pe baba aia! Nu te uiti in spate? Vezi, baa, ca intra ala in tine!
Si m-a tinut asa, de inghetam si transpiram tot, doua zile la rand! Nu mai eram sanatos! Nici un rol, in viata mea, nu m-a solicitat atat de mult, si nu m-a adus intr-o asemenea stare.
In a treia zi s-a linistit de tot.
Statea batranul cu o mana pe volan si cu fesul pe ochi.
Dormea, domnule!Inseamna ca am inceput sa conduc bine, mi-am zis.
Crucea Sfantului Andrei
Nu l-ati vazut pe Puric, disperatul, intre Maestrul sau care dormea si traficul din Bucuresti.
Si, tarandu-ma incet-incet, am trecut pe langa un cimitir. Atunci Maestrul a deschis ochii:
Ba, vezi? Aici e o fosta eleva de-a mea!
Mie mi-a inghetat coloana vertebrala.
In cimitir?
Pai da! Nu e singura, e cu sotul!
Cum a ajuns acolo?
Tot asa, ba, ca si tine, nu a oprit la Crucea Sfantului Andrei, aia pe unde trece trenul. Pai, baa, cand vezi o cruce, nu te opresti sa te inchini? Treci ca animalu’? Ce-o fi cu graba asta, ca tot acolo ajungi!
Omul asta m-a crestinat pe mine, teologul lui peste.
Avea dreptate! Cand vezi Crucea Sfantului Andrei, te uiti in dreapta si nu crezi nici macar in ala de-ti face semn cu steagul, ca e tara plina de prosti.
Vei invata sa conduci cand vei sti sa te feresti de prosti, nu cand vei stii legea!!!
