Cu nevasta la restaurant
Dupa multa vreme, Popescu isi scoate nevasta la restaurant. Cand isi lasa pardesiele,
garderobiera zambeste:
– Buna seara, domnule Popescu!
Nevasta il interogheaza imediat:
– De unde te stie asta!? Tu ai mai fost aici fara mine!
– Nu, draga, a fost femeie de serviciu la noi la firma!
Se asaza. Vine chelnerul:
– Buna seara, domnule Popescu, la aperitiv ca de obicei?
Sotia se face vanata:
– Aha! Te cunoaste si stie si ce-ti place!
– Da, sigur, a lucrat la noi la bufet, dar s-au facut restructurari.
Scena se repeta cu tot personalul din restaurant, inclusiv portarul care le cheama un taxi.
In masina femeia explodeaza:
– Tu ma crezi proasta, adica eu nu-mi dau seama ca…, vorbind intr-un torent tot drumul,
pana ce soferul se intoarce razand:
– Don’ Popescu, pe cinstea mea, din cate curve am dus cu dumneavoastra,
asta-i cea mai a dracului!…

Odata, la serviciu, am dat de o colega nervoasa la toaleta. Iesise din cabina, isi netezea fusta si bombanea: “Stii bancu’ ala cu Itic?”. N-am stiut daca vorbeste cu mine, asa ca am mormait incert, in asa fel incit, la o adica, sa reiasa ca eu de fapt cintam. A continuat si m-a scapat astfel de propria-mi mutra buimaca: “Cica se ruga Itic toata ziua la Dumnezeu: da, Doamne, sa cistig la loterie! Ajuta-ma, Doamne, sa cistig la loterie, hai, Doamne, zau, de ce nu ma ajuti si pe mine sa cistig la loterie?! La un moment dat, Dumnezeu, agasat de atita vaicareala, se repede la el: ma, Itic, pe cuvint ca te-am auzit si m-am straduit din rasputeri, dar te rog frumos, ajuta-ma si tu putin: joaca la loterie!”.