Mama lui Boc cel mic
Din Caţavencu de săptămâna asta:
Pe o stâncă neagră, într-un vechi sătuc, chiar într-o căsuţă, lângă un
pătuc, plânge şi suspină o bătrână mică, care are fiul cât un
puştiulică. Căci la guvernare fiul ei iubit a plecat aseară şi n-a mai
venit. Celularul sună noaptea jumătate. Nu-i semnal, şi totuşi: – Oare
cine-i, frate? – Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit, n-a mai mers
Taromu’ şi n-am mai venit. Sun din Capitală, voi fi premier. M-a numit
chiar Zeus, sunt timonier. Căpitan e dânsu’, e ca la armată. Mica mea
oştire fuge sfărâmată. Vine criza, foamea, oamenii mă-njur. L-am servit
pe dânsu’, m-a mâncat în cur.
