Aici mă pot plânge
Iţic şi Ştrul se întâlnesc la azilul de bătrâni.
– Mă, Iţic, ce cauţi tu aici? Eu auzisem că i-ai lăsat aşa de mulţi bani lu’ fii-tu că te-a băgat la azilul ăla de lux, ce cauţi aici, la azilul ăsta de stat?
– Mă, Ştrul, am cerut să fiu mutat aici.
– Dar de ce? Nu era mai bine acolo?
– Nu, mă, nu mă simţeam bine deloc.
– Dar ca s-a întâmplat? Doctorii nu te tratau bine?
– Ah, nu mă puteam plânge.
– Atunci, asistentele nu erau suficient de atente?
– Nu mă puteam plânge.
– Femeile de serviciu, portarii, se purtau urât cu bătrânii?
– Nu, nu mă puteam plânge.
– Camera ta nu era suficient de mare, de curată, nu te lăsau pe afară?
– Nu mă puteam plânge.
– Pai, dacă-ţi era atât de bine acolo, de ce ai venit aici?
– Aici mă pot plânge.
