Cine se trezeşte de dimineaţă râde mai bine

Archives › poezie

Sunt un păcătos, părinte!

Ion Minulescu
Veche, dar bună 🙂

La parintele Vintila
Vine-Arvinte, cam sfios
Si se roaga: – Fie-ti mila
De un suflet pacatos!

Chiar in saptamina mare
Cind tot omul e smerit
Si posteste cu-ndurare,
Uite, am pacatuit !

-Ai furat ? intreaba popa
-Nu, prea sfinte! Fara vrere
M-am dat raului si hopa
In gradina c’o muiere !

Continue reading →

Hanţi

La I.R.E. pe unu Hanţi mai anţărţ l-or angajat,
Să umble din casă-n casă, la citit şi la-ncasat
Şi l-or învăţat pră Hanţi să citească la contor
Şi cum mers-or kilowaţii, să ia banii la popor

Dar cum Hanţi româneşte n-o vorbit la el în sat
Nu baş ştie şi de aia să vedeţi ce s-a-ntâmplat
Când s-o dus în prima casă o muiere-n gang şedea
Când să intre, găzdăriţa îl întreabă că ce vrea

Continue reading →

Iarna pe oliţă

Vineri a-nceput sa cada,
Simbata s-a pus zapada.
Dimineata era alba;
Dupa ce-au baut o halba,
Unii s-au semnat pe ea,
Langa gardul de la bar,
Cu culoare de canar…
Nici o pasare pe cer,
Nici un om prin cartier;
Stau cu totii-nchisi prin case,
Fiindca-i ger.
Pe o creanga dintr-un nuc
Sade o faptura mica,
Inghetata ca un sloi.
Nu e cioara, nu e cuc:
Fetita lui nea Mitica
Si-a pierdut al sau pisoi…
Si un caine mai tampit
A iesit, nauc, pe strada:
Facea tumbe prin zapada,
Dar, deodata, a-nlemnit.
A ramas intepenit,
Nemiscat ca o faianta:
Si-a lipit limba de clanta…

Continue reading →